• home
  • photo
  • about
  • about

Atena

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 18-11-2008

Vedere de pe Akropolis:

In a doua poza, e o cladire care pe mine m-a impresionat prin arhitectura ei. Nu stiu exact ce fel de cladire este dar as tinde sa spun ca e o sala de sport ceva.

Stie cineva mai multe?

Noapte Buna

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 16-11-2008

Una ca de sambata seara:

Tu votezi?

Filed Under (Blog, Politica) by Lucian Prejbeanu on 14-11-2008

Niste oameni ca mine, ca tine, niste bloggeri, oameni obisnuiti, au facut un clip:

Ideea e interesanta dar intrebarea precum si raspunsurile lor sunt si mai interesante.

Acum eu te intreb si pe tine cititorule: Tu votezi?

Asa cum am spus si pe CraiovaForum, eu unul VOTEZ. De ce? Deoarece consider ca:

1. Daca ai votat si cel votat de tine a castigat, ai dreptul sa-l tragi de guler daca nu-si respecta promisiunile
2. Daca ai votat si a castigat altcineva, nu cel votat de tine, ai dreptul sa-l injuri si sa spui ca celalalt era mai bun
3. Daca nu ai votat trebuie sa stai in banca ta pentru ca nu ai niciun drept sa te iei de nimeni, nu sunt alesii tai, nu ai participat cu nimic, te plangi degeaba!

Nu fiti lenesi, nu fiti comozi. Mergeti si votati! E dreptul vostru dar mai ales e obligatia voastra morala, civica s-o faceti!

Noapte Buna

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 13-11-2008

Experiment: tort “fondant” si tort diplomat.

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 11-11-2008

Yeah, yeah, o sa radeti toti de mine, dar asta e, daca eros a zis ca pot sa scriu si eu la el pe blog, si-a asumat un risc. Si cum nu am nimic interesant de zis ca sa scriu pe blog, va povestesc despre experimentul “tort diplomat” si “tort cu tentativa de fondant”.

Ma minunasem eu de multe ori de torturi fondant pe diverse site`uri, imi ziceam ca e imposibil sa nu reusesc si eu daca am toate ingredientele, etc. Nu. Nu mi-a iesit mai deloc.

Adica, blatul mi-a iesit foarte bine. Problema a fost cu fondantul. In lipsa de el, am adoptat alternativa si anume pasta de zahar, care inlocuieste fondantul macar estetic.

Am zis, super, am tot ce imi trebuie, colorant rosu, ca deh, doar nu era sa las pasta alba, si m-am apucat de treaba. Am gresit dozajul la apa, am pus prea multa, prea putina gelatina si din 300gr de zahar cat mi-ar fi trebuit, am pus 1.5 kg, adica 2 drumuri pana la magazin si inapoi, intr`o fuga pentru ca se intarea. In fine, ideea e ca mi-a sarit tandara ca se lipea de masa, m-am enervat, am dat cu pasta de masa si a sarit in toate directiile plus pe jos zahar vanilat gramada => pete rosii de zahar intarite peste tot.

Rezultatul:

In orice caz, vedetele au fost torturile diplomat, primul l-am facut singura, a fost putin cam moale, dar foarte gustos, asa ca cel de-al doilea, la care m-a ajutat Erosica, a iesit exceptional

Primul tort:

Sa nu ma intrebati de ce sunt pozele asezate stramb. Jur ca in draft erau aliniate la dunga. :”>

Theodoru Island

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 11-11-2008

*

Insula Theodoru sau mai bine spus insula caprelor. De ce Insula Caprelor? Pentru ca aceasta insula a fost declarata rezervatie naturala si pe ea acum locuiesc cateva zeci de capre salbatice Cretane, fara a fi deranjate de oameni. Singurele persoane care pot pasi pe insula sunt cei care se ocupa de ingrijirea acestora, in special de adaparea lor. Apa dulce este pompata direct de pe insula mare, printr-o conducta subacvatica. Inainte sa se realizeze aceasta conducta, in fiecare seara era adusa apa cu un vaporas. In rest, caprele au tot ce le trebuie aici.

Apele din jurul insulei sunt extraordinar de limpezi iar distanta relativ mica de fata de insula Creta o face o atractie importanta pentru amatorii de snorkeling care vin aici cu canoele, hidrobicicletele sau chiar inotand.

In imediata apropiere a insulei se afla epava unui avion german picat in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

In perioada venetiana a Cretei, pe insula era construit un turn care semnaliza toti locuitorii Cretei de apropierea piratilor din timp, acestia avand timp sa se pregateasca.

Ca si suprafata, este destul de mare, lucru foarte bun pentru capre pentru ca le ofera un teritoriu larg unde se simt exact ca in salbaticie, nefiind deranjate decat de barcile cu turisti care se apropie de insula insa relieful acesteia (este foarte inalta iar marginile sunt abrupte) le confera un avantaj considerabil, fiind deranjate foarte putin de catre aceste barci.

Am ramas impresionat de 2 lucruri aici: apa extraordinar de limpede si un cocalar autohton cu o barca de viteza care asculta muzica la maxim in golful din partea de sud a insulei. Se pare ca specia Cocalarus Cocalarus e raspandita peste tot pe planeta.

Cateva poze:

** ** *

Noapte Buna

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 10-11-2008

 

Cum va place?

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 09-11-2008

In Romania, poate si din cauza frecventarii acestora, restaurantele pregatesc mancarea dupa ce aceasta este comandata. In general, in Europa, restaurantele au totul deja pregatit. Recordul experimentat personal este la un restaurant din Ungaria unde am comandat o ceafa la gratar cu cartofi prajiti si salata de muraturi, m-am dus la toaleta sa imi spal mainile si cand am revenit era totul pe masa. Initial am fost nervos gandindu-ma ca doar au incalzit totul si ca friptura va fi tare iar cartofii rancezi. Spre dezamagirea mea (la inceput dar ulterior spre bucuria mea), friptura era frageda si delicioasa iar cartofii extraordinari, muraturile zemoase si painea calda.

Intr-un anume mod, reusesc sa tina totul cald si proaspat si sa prepare exact atat cat reusesc sa vanda. Remarcabil.

In Italia, de exemplu, pranzul trebuie sa fie rapid si pentru ca destul de multa lume lucreaza la distanta de casa, chiar si cu pauza mult vestita de la pranz de 1-1,5 ore, nu reusesc sa se intoarca si sa manance acasa, asa ca aleg restaurantele. Dar si aici, trebuie sa s emiste repede. Astfel, s-a dezvoltat principiul de “pranzo di lavoro” (pranz de munca). Restaurantele au cateva feluri de mancare deja pregatite, au un bufet suedez cu aperitive si dulciuri. Te asezi la masa si intr-o suma prestabilita (in general 10-15 euro de persoana) primesti: aperitiv (bufet suedez), felul intai (ai de ales di cateva feluri de mancare gata facute), felul doi (la fel, ceva gata pregatit), desert (bufet suedez iarasi), o sticla de vin de 250 ml sau o sticla de suc.

InRomania trebuie sa astepti 45 minute pentru o salata, 30 minute pentru o pizza, o ora pentru o friptura si 30 minute pentru o ciorba. Exagerat de mult. Poate si din cauza asta au asa succes fast-food-urile, nu trebuie sa astepti sa primesti mancarea.

Acum toti o sa spuneti ca toate astea se contazic cu pretentiile mele in ceea ce priveste mancarea. Adevarat, aveti perfecta dreptate. O mancare din ingrediente proaspete, mancata imediat dupa ce a fost gatita, nu se compara cu nimic. Dar nu este cazul restaurantelor romanesti. Mi se pare inacceptabil sa primesti o farfurie de ciorba la 30 minute dupa ce ai comandat-o. Sa incalzesti 500 ml de zeama si 2 bucati de carne sau 10 boabe de fasole, nu-ti ia mai mult de 3 minute. Si inca 2 s-o puna in farfurie/bol si sa ti-o aduca. In total 5, hai 7 minute. dar in restul? De ce dureaza asa mult? In Italia, apa pentru paste sta mereu la foc mic, atuncic and au comanda, le arunca inauntru, dau focul mare si in 10 minute maxim sunt fierte. In timpul asta pregateste sosul. Si astfel, o farfurie de paste ajunge la masa ta in 12-15 minute. Exact timpul necesar sa sorbi din vin si sa rontai o grisina.

Si acum sa revenim la intrebarea mea: Voua cum va place, sa socializati in restaurante cate o ora, doua pana va vine comanda sau sa mancati repede si apoi sa faceti altceva cu timpul ramas?

Culinare

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 09-11-2008

Spuneam acum ceva timp ca am fost oarecum dezamagit de mancarea din Creta. Putin, peste, multi cartofi prajiti…

Iata si cateva poze cu ce am mancat in timpul vacantei din Creta:

*

Pot spune ca cel mai mult mi-a placut mix grill-ul. Exceptand un singur fel de peste care nici nu stiu ce era. Probabil ca in mod normal era bun dar il arsesera rau de tot, era scrum. File-ul de peste spada a fost in schimb delicios. Peste tot era turnat un sos de lamaie delicios, si acum regret ca nu am intrebat chelnerul cum se face. Mi-a placut mult si Stifado-ul dar aceeasi dezamagire: continea cartofi prajiti.

Friptura de porc si cea de vita au fost luate ambele in aceeasi seara, cea de vita de catre mine si cealalta de catre Trabook. Pot spune ca eu am reusit sa mananc putin peste jumatate in timp ce ea a reusit s-o termine. Eu am 120+Kg iar ea are ~50 kg.* Si acum ma intreb unde o fi reusit sa bage atata carne.

Coca-Cola

Filed Under (Blog) by Lucian Prejbeanu on 09-11-2008

Asa se servea Coca-Cola intr-un bar din Xania, Crete: