Pe CraiovaForum s-a desfasurat in ultimele saptamani o campanie de donatii si pentru ca de sarbatori pe la stat nu lucreaza nimeni, abia ieri am reusit sa ducem din cadouri.
Am decis sa nu luam tot ce vrem noi ci sa luam ceva de care sa se bucure acesti copii si lucruri folositoare, de care au nevoie.

Astfel, am aflat ca le-ar prinde bine cate un set cu gel de dus/roll-on/deodorant si ca prefera marca Adidas. Astfel, am achizitionat peste 70 de astfel de seturi, si pentru baieti si pentru fete.
Pentru ca au mai ramas destui bani si pentru ca aveau MARE nevoie de asa ceva, am cumparat si 3 seturi mobila bucatarie.
Probabil putini dintre voi stiu ca acesti copii nu mai sunt inghesuiti toti in niste camere insalubre in diferite centre ci acum sunt grupati in apartamente cu persoane care au grija non stop de ei. Si unele din aceste apartamente nu sunt complet mobilate.
Astfel, s-au strans peste 4000 RON si s-au cheltuit chiar mai multi (am mai adaugat noi aproximativ 300 RON)

Cu toate astea, bucuria de pe fata copiilor e nemasurabila.

Multumim tuturor celor care au donat!
In curand toata povestea precum si mai multe poze, pe CraiovaForum.

 

Am vazut nemaivazutul in Viena: un magazin al Pitipoancelor!!!!!!!
.
Se numeste [VIP] (cum altfel) si gasesti de toate: incepand de la globulete tip discoteca pe tavan si ajungand pana la botine cu varful ascutit, bluze cu paiete si cristale Jvarovschi.
Si culmea: era plin magazinul iar din incinta se auzea TARE muzica… da, era muzica, un fel de minimal (nu erau manele, ce naiba, nu mai sunt la moda, nu stiati?). Am gasit ulterior explicatia: era plin de Romani in zona.
Asadar, pentru pitipoancele low cost care nu au bani de Milano, exista la Viena un magazin special pentru voi!

Asa cum spuneam mai devreme, unul din proiectele la care am lucrat saptamana aceasta, a fost relansarea proiectului Filme CraiovaBlogs.
Conceptul acum e mult mai liberal si accesibil tuturor. Pe intelesul tuturor: oricine se poate inregistra si poate publica parerea lui despre un film. Postul va fi citit si moderat de catre un membru al staff-ului (momentan doar eu ma ocup).
Fiecare post scris pe Blog apare si pe CraiovaForum, mentionandu-se autorul.

Va invit pe toti sa promovati acest blog si sa contribuiti la cresterea lui.

Nu am mai scris de mult… Asa sunt eu, scriu in valuri. Sunt zile in care nu scriu nimic si apoi zile in care scriu 5-6 posturi.
Dar sa zicem ca am avut scuze acum. De ce? Pentru ca vineri la pranz un prieten mi-a propus sa dam o fuga pana la Viena. Nu, nu restaurantul craiovean ci orasul Austriac. Mi s-a parut interesant si seara la zece fara un sfert eram deja la iesirea din Craiova.

A fost un week-end excelent de shopping si vizitat. Viena e un oras frumos, foarte frumos. Centrul, adica vechea cetate, are o forma aproximativ hexagonala cu bulevarde late ce urmaresc vechile ziduri ale orasului. In interior sunt numai cladiri vechi, monumente arhitectonice.
O traditie in Viena, in perioada Sarbatorilor de Iarna, este organizarea asa-ziselor Targuri de Craciun – Christmas Markets. Cel mai mare dintre acestea se organizeaza in fata primariei – Rathaus. Mi-a placut mult organizarea: toate “baracile” erau construite din lemn si aveau acelasi design. In ele, comercianti vindeau tot felul de lucruri, incepand de la suveniruri si mergand pana la dulciuri si mancare. Vinul fiert era la mare cautare si era vanut in diferite prezentari. Cel mai mult mi-a placut (cum arata si mirosea, doar sunt sofer, nu puteam sa beau) cel cu capsuni. La noi se pune scortisoara, la ei se pun capsuni. Avea o culoare si un miros divin.
Exceptand acest week-end, de marti m-am ocupat de doua proiecte personale, doua bloguri colective. Unul dintre ele a fost (re)lansat si o sa scriu mai pe larg intr-un alt post. Celalalt e un proiect mai serios, destinat nu numai pietei locale/nationale. Inca mai avem de lucru si n-o sa-l lansam pana cand nu o sa fie complet functional.

Mai jos va invit sa va delectati cu ceva poze din Viena.

Aici am citit distribuirea locurilor din Dolj in Parlamentul Romaniei.

Astfel, avem:
SENAT:

Colegiul 1: Radu Berceanu (PD-L, primul clasat în colegiu)
Colegiul 2: Tudor Udriştoiu (PD-L, clasat pe locul doi în colegiu)
Colegiul 3: Lia Olguţa Vasilescu (PSD, peste 50% din voturi)
Colegiul 4: Mario Ovidiu Oprea (PNL, clasat pe locul trei în colegiu)
Colegiul 5: Mircea Geoană (PSD, peste 50% din voturi)

CAMERA DEPUTAŢILOR:

Colegiul 1: Mihai Surpăţeanu (PD-L, primul clasat în colegiu)
Colegiul 2: Constantin Dascălu (PD-L, primul clasat în colegiu)
Colegiul 3: Ionuţ Stroe (PNL, al treilea clasat în colegiu)
Colegiul 4: Florentin Gust (PSD, primul clasat în colegiu)
Colegiul 5: Petre Petrescu (PSD, peste 50% din voturi)
Colegiul 6: Claudiu Manda (PSD, peste 50% din voturi)
Colegiul 7: Mihai Voicu (PNL, primul clasat în colegiu)
Colegiul 8: Gelu Vişan (PD-L, primul clasat)
Colegiul 9: Valeriu Zgonea (PSD, peste 50% din voturi)
Colegiul 10: Ion Călin (PSD, peste 50% din voturi)

Poate-mi explica si mie cineva cum se poate ca o persoana clasata pe locul 3 intr-un colegiu poate ajunge in parlament. Bun, am inteles cum sta treaba cu locul doi, cu redistribuirea, etc.

Dar totusi, oamenii din acel colegiu au decis: X e pe primul loc, Y e pe al doilea loc. Poate ca la un al doilea tur, Y ar fi avut mai multe sanse de victorie luand voturi de la ceilalti dar cu siguranta cel de pe locul 3 nu ar mai avea ce sa caute in Parlament. Asta chiar ca e hotie pe fata!

Si am o nedumerire: daca tot e uninominal, de ce nu exista, in colegiile in care nu a luat niciun candidat jumatate+1, un al doilea tur de scrutin? Toata trancaneala asta de acum ar fi disparut daca s-ar fi procedat astfel. La 2-3 saptamani de la primul tur sa se organizeze un al doilea tur si cine castiga, castiga. Si gata!

Bunica mea este cea mai aiurita persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
Bunica mea adoarme din picioare, uitandu-se la televizor si stand rezemata de soba.
Bunica mea se trezeste in puterea noptii si incepe sa citeasca scotandu-l din minti pe bunicul meu.
Bunica mea este cea mai aiurita persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
Bunica mea se apuca de mancat cand toti ceilalti au terminat pentru ca mereu isi mai aduce aminte de ceva ce trebuie pus pe masa.
Bunica mea zice ca ajunge la mine de dimineata si ajunge seara – s-a luat cu treburi prin oras.
Bunica mea se pricepe la politica.
Bunica mea e trista pentru ca “Vailing Tudor” n-a mai intrat in parlament.
Bunica mea tine minte cum il cheama pe Olteanu (Bogdan) dar ma intreaba de 10 ori intr-o zi de la ce partid e.
Bunica mea e fan “Bârsescu”.
Bunica mea ma duce in Metro sa-i cumpar televizor, din Metro imi zice ca a vazut ea la Pic ăla ca sunt mai ieftine. La Pic i se pare ca nu au televizoarele alea mufa in spate de 1 cm x 4 cm si o cearta bunicul daca nu se mai poate uita la Digi. Si uite asa, ne intoarcem in Metro.
Bunica mea e foarte generoasa, imi da tot feluri de lucruri de care nu am nevoie.
Bunica mea e cea mai generoasa, imi umple traista cu borcane pline cu gemuri, compoturi, zacusca si alte conserve. Nu-i nicio problema, le bag in beci alaturi de cele de anul trecut, de acum 2 ani si de acum 3 ani. Pe alea de pana in 2004 le-am aruncat la curatenia de asta-primavara.
Bunica mea se ascunde de bunicul meu cand ne da bani. Bunicul meu se ascunde de bunica mea cand ne da bani. Asta cu toate ca niciunul din noi nu mai are nevoie de bani dar nu-i poti refuza.
Bunica mea estimeaza: mama in 5 minute puteti pleca. Dupa 50 minute eram tot acolo.
Bunica mea obisnuia sa-mi gateasca, atunci cand eram mai mic. Ii lua o zi intreaga iar seara bucataria arata ca dupa razboi. Am reusit s-o conving, fara sa se supere, ca nu e nevoie.
Bunica mea se cearta mereu cu bunicul meu. Pe bunica mea o cheama Leana, pe bunicul meu Costel. Numele de familie e Olteanu. Jur ca e adevarat!
Bunica mea e vegetariana. Bunicul meu se ghideaza dupa zicala: nicio masa fara carne. Sau cealalta: dintre toate legumele carnea-i cea mai buna.
Bunica mea nu a gustat niciodata alcoolul. Bunicul meu rade zilnic o tuiculita.
Bunica mea ma roaga mereu cu must. De fiecare data ii spun ca nu-l pot digera.
Bunica mea vede in Metro raionul de legume fructe: mama hai si pana la aprozar sa iau ceapa.
Bunica mea vede iarasi in Metro raionul de legume fructe, la aproximativ o ora dupa ce fusesem in acelasi loc: mama hai si pana la aprozar ca am nevoie de ceapa. Tac, mergem acolo. Bunica mea dezamagita: aaa, pai aici mai fusaram odata.
Bunica mea e “doftorita” satului si are un geamantan de medicamente. Bunicul meu (ca si mine) uraste doctorii si medicamentele.
Bunica mea imi da inapoi din dulciurile pe care i le duc atunci cand o vizitez. N-am inteles niciodata de ce. Stiu sigur ca ii plac.
Bunica mea nu are permis dar sta mereu intre scaunele din spate si imi zice ca merg prea repede. Chiar si atunci cand am 50 km/h.
Bunica mea e incapatanata rau. Bunicul meu e genul de barbat de pe vremuri in fata caruia femeia trebuie sa taca. Mereu ies scantei pentru ca bunica mea nu tace niciodata.
Bunica mea e mereu prezenta la poarta din fata casei cand il cauta cineva pe bunicul meu. Treaba asta il scoate din minti pe bunicul meu.
Bunica mea nu a luat nici macar o palma de la bunicul meu. Niciodata. A luat insa de la soacra, socru, mama, tata.
Bunica mea e cea mai tare bunica si o iubesc foarte mult.
Bunicul meu e cel mai tare bunic si il iubesc foarte mult.
Poate o sa mai scriu despre bunica mea cand o sa-mi mai aduc aminte.

Afara ploua… Vreme naspa

Si nu am chef sa scriu nimic.

Asa ca plangeti-va cat vreti, eu tot n-am chef.

</p>Jeff Dunham’s Very Special Christmas Special (2008)

Cu: Jeff Dunham si Brian Haner

Regia:

Genul: comedie

Spre deosebire de celelalte 2 spectacole la acesta am ras cu lacrimi. Si l-am vazut a doua oara. Este pur si simplu bestial. Cel putin partea in care improvizeaza pentru a-l face pe tipu’ cu chitara sa rada e criminala, m-am tavalit de ras.
Vi-l recomand din suflet si mai ales vi-l recomand sa nu-l vedeti singuri, more viewers = funnyer.
Nota mea: 9.5/10

</p> Chris Rock: Kill the Messenger – London, New York, Johannesburg (2008)

Cu: Chris Rock

Regia: Marty Callner

Genul: comedie

Chris Rock – Kill the Messenger poate fi descris pe scurt cu un singur cuvant: SLAB.
Nu a fost nici macar o gluma la care sa rad cu pofta. S-a intamplat insa sa zambesc dar destul de rar. Am reusit doua performante in timpul acestui stand-up: sa adorm si sa-l opresc inainte sa se termine pentru ca nu am mai avut rabdare sa astept. In primul rand nu este un stand-up in adevaratul sens al cuvantului. Filmarile au fost facute in 3 locatii diferite dar s-au spus aceleasi glume cu aceeasi intonatie, fapt ce a permis trecerea de la o locatie la alta fara schimbarea sensului “glumei”. Dupa parerea mea: bad move! In fine, nu va recomand sa pierdeti timpul chinuindu-va sa radeti. Nota: 4/10 cu indulgenta.

Am incercat sa-mi mai descretesc fruntea cu doua stand-upuri. Primul, Russell Peters Red White And Brown, a fost ok. A avut momente in care m-am strambat de ras. Facand insa o comparatie cu vechile sale gag-uri, mi s-a paut slab. Poate si starea mea de spirit a contribuit la asta. Nota: 8/10