Ieri seara, la Restaurant Le Baron Craiova, am participat la un eveniment pe care as dori sa-l vad repetandu-se in Craiova si anume o degustare de vin si branzeturi, o asociere intre diverse branzeturi si vinuri. Evenimentul a fost organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DicționarCulinar.ro

Pe langa prezenta de branzeturi alese de la Delaco si a vinurilor delicioase de la Vinarte, am avut placerea sa discutam cu personalitati in adevaratul sens al cuvantului din domeniul acesta minunat al vinului si anume presedintele Federatiei Sommelierilor din Romania, Dl. Avram Laurentiu Achim si enologul sef de la Vinarte, Iustin Urucu despre care am aflat ca este craiovean si ca a facut facultatea chiar la noi la Agronomie, devenind unul dintre cei mai buni enologi din Romania. Asta a fost din genul mandru ca sunt oltean :)

Am inceput degustarea cu mozzarella proaspata de la Delaco, asociata cu un vin alb Sauvignon Blanc. Pentru a fi sincer pana la capat, mozzarella nu mi-a placut, a fost fada, fara niciun gust iar textura in loc sa fie una filata, era mai mult grunjoasa. Stiu, o sa spuneti ca mozzarella este intr-adevar putin fada, fara sa aiba un gust specific neaparat dar am mancat mozzarella proaspata in Italia si era absolut divina! Unul din cele mai bune sandwichuri mancate de mine a fost o simplitate facuta din paine graham usor prajita, stropita cu putin ulei de masline, cu o felie de mozzarella, o felie de rosie si o frunza de busuioc proaspat. De-a dreptul delicios!

Tamaioasa Romaneasca a fost asociata apoi cu o branza originala din Elvetia si anume emmentalerul. Aceasta branza este ua din favoritele mele. Nu stiu sa explic de ce dar gustul de emmentaler ma captiveaza de fiecare data. In combinatie cu minunatul vin extrem de aromat de la Vinarte, a fost un deliciu!

Am pasit mai departe in periplul nostru vino-culinar in Franta (se putea altfel?) gustand o branza Camenbert asociata cu un vin Rose care nu m-a dat pe spate sincer dar a fost ok pana la urma in combinatia servita. Apropos de combinatie, este primul camenbert care nu miroase pute! Desi la gust a fost bun, desi ma deranjeaza mirosul cand mananc acest tip de branza, mi s-a parut putin ciudat sa nu mai fie prezent.

Ne-am intors in Romania pentru a manca un cascaval afumat de-a dreptul delicios! Am mai cumparat de la Delaco acest tip de cascaval dar ori au schimbat reteta ori au schimbat “fumul” pentru ca ce am mancat in aceasta seara a fost cu mult peste ce am cumparat. N-am zis nimic de vin pentru ca am trecut la “rosu” si anume o Feteasca Neagra. Cum eu nu sunt bautor de vin rosu absolut deloc (nu am gasit vin rosu care sa-mi placa din pacate) ab gustat foarte putin din pahar si nici nu ar fi corect sa-mi dau cu parerea despre acest vin.

Din Romania ne-am reintors in Italia si anume la o Grana Padano asociata cu un Negru de Dragasani, o branza 100% italiana (desi deseori se confunda cu parmezanul insa este cu totul altceva, varianta italiana a parmezanului francez este Parmigiano Reggiano o branza diferita de Grana Padano). Iarasi nu pot spune nimic despre vin dar am auzit doar cuvinte de lauda in jur, insa branza a fost foarte buna. Nu stiu din pacate cate luni fusese maturata, la gust a fost ok dar parea putin cam moale deci nu avea cum sa aiba cele 18 luni minime pentru un gust desavarsit.

Ultima combinatie a trezit si cele mai multe controverse, nu din cauza vinului care a fost unul bunicel chiar si pentru mine (ceilalti au zis ca a fost delicios) si anume un Merlot ci din cauza branzei pe care eu o cautam prin farfurii: Rochefort. De-a dreptul delicioasa aceasta branza cu mucegai nobil albastru. Din pacate pentru ei si din fericire pentru mine, colegii din blogosfera nu au “gustat” aceasta branza. Eu va pot spune ca a fost de departe cea mai buna branza din aceasta seara!

Am mai scris pe blog despre asta acum multi ani, am avut si cateva contre legate de subiectul asta cu diversi bloggeri asa-zisi A-listeri. Crearea de continut original si interesant pentru cititori este foarte dificila dar toti (nu majoritatea, nu cei mai multi) bloggerii mari au ajuns acolo pentru ca au reusit sa faca asta, au reusit sa creeze continut de calitate, original, continut pentru care nu au fost platiti.

La un moment dat insa, au inceput sa apara campaniile, sa fie platiti pentru a scrie. Lucru nu tocmai rau dar cand numarul de postari platite il depaseste pe cel al continutului propriu scris din pasiune, atunci nu mai e deloc in regula.

Personal cred ca un blogger ar trebui sa castige din blog, ar trebui sa castige atat de mult incat sa traiasca din asta dar nu ar trebui sa sacrifice in schimbul banilor continutul de calitate al blogului, continut ce i-a adus initial faima si cititorii. Asa risti sa-ti sacrifici comunitatea si sa o pierzi.

Parerea mea este ca postatile platite nu ar trebui sa fie mai mult de 20% din numarul total al acestora.

Voi ce parere aveti? Cat la suta din numarul total de postari pe blog ar trebui sa fie platit si cat continut generat din pasiune?

Dupa o pauza de 4 ani am revenit la webstock, nici nu stiu cum m-am decis dar ma bucur ca am facut-o. Desi din punctul meu de verede editia din acest an a fost putin sub ultima la care am participat dar nu din cauza calitatii spekerilor, calitatii sesiunilor sau a partenerilor ci pur si simplu ca in ultimii patru an eu consider ca am evoluat iar informatiile prezentate imi erau destul de cunoscute pe cand, in utma cu 4 ani descopeream o multitudine de lucruri interesante. Au fost si prezentari mai tehnice, una din ele chiar foarte tehnica si de fapt singura din care chiar am invatat ceva.

In rest, am revazut prieteni dragi, m-am simtit bine, am ascultat oameni faini, chiar foarte faini, am facut cateva fotografii, am consus la dus in masina cu 2 persoane si m-am intors cu alte 2 :)

Bine, asta pe langa a mea viitoare sotie care este blogger incognito :)

A fost o experienta minunata si o sa incerc si anul viitor sa revin!

Pana atunci va las sa revedeti inregistrarea evenimentului aici precum si fotografii aici.

Pe 2 Octombrie va avea loc la Hotel JW Mariott in Bucuresti cel mai important eveniment din social media din Romania: Webstock. Am participat in 2 randuri la acest eveniment si mereu am plecat cu amintiri si experiente extraordinare.

Dar nu despre webstock vreau sa va spun ci despre altceva, mai bine zis, altcineva, o persoana extraordinara, un tanar de exceptie care la varsta frageda pe care o are (22 ani) a devenit fotograful Administratiei Prezidentiale. Ati citit bine, este fotograful Presedintelui Romaniei la doar 22 ani!

Pe langa asta a mai scris si o carte, a mai tinut si cateva workshopuri, are cateva bloguri de succes.

Ma mandresc cu faptul ca-l cunosc pe Dragos de foarte multa vreme, ne-am conversat pe vremea cand facea primii pasi in fotografie si-si publica pozele pe CraiovaForum sub numele de A.Dragos.

Recunosc faptul ca uneori sunt invidios pe diversi cunoscuti care poate nu merita succesul pe care-l au dar de fiecare data cand am vazut ceva ce Dragos a infaptuit am fost atat de mandru si de fericit pentru ca este un om extraordinar, munceste foarte mult si merita sa urce pe culmile succesului ca sa zic asa!

Si ca sa leg cele doua parti ale acestei postari cu titlul, vreau sa va spun ca Dragos este nominalizat la Intel Online Personality of the Year in cadrul Webstock 2015 iar eu l-am votat cu drag pentru ca MERITA!

Ovidiu Avramus, Ovisebdan de pe vremuri, a scris un text despre CraiovaForum ce mi-a mers la suflet, motiv pentru care va invit sa-l cititi: Craiova Forum d-altădată

Mă îndoiesc sincer – nu, sunt absolut sigur că astăzi nu aş fi aceeași persoană dacă nu aş fi învățat tot ce am învățat atunci pe Craiova Forum, de la comportament și gândire până la cunoștințe și aptitudini (cred că nici ateu nu aş mai fi dacă nu era forumul atunci, slavă domnului). Forumul a fost pentru mine ca un al treilea părinte.

M-a emotionat textul pana in maduva oaselor! Multumesc Ovidiu!

Voi ma stiti pe mine ca nu sunt un blogger tocmai activ sau influent ( ca tot se poarta acum prin blogosfera denumirea asta) dar am un avantaj mare facand parte din echipa CraiovaForum ceea ce-mi da notorietate si acces la diferite evenimente “culturale”. Insa nu mica mi-a fost surpriza in aceasta dimineata cand am primit un colet imens iar la destinatar scria LucianPR. Adica domn’le asta e pentru mine personal, bloggerul de pe www.lucianpr.ro, nu pentru Lucian Prejbeanu, administrator la CraiovaForum.

Inauntru ce sa vezi, o surpriza si mai mare: un cos frumos mirositor a brad, plin cu lamai proaspete si din mijloc falnic rasarea o sticla cu un guleras pe care scris Ciuc.

Ciuc Natur Radler are  un amestec de  63% limonadă şi 37% bere, cu doar 1.9% alcool şi fără conservanţi artificiali (asta e foarte important!).

Ceva treburi ma impiedica s-o gust acum dar am pus-o la rece si diseara-I dau cep si revin cu pareri.

[Post pentru concurs – de fapt mai mult pentru ca am fost rugat si am zis sa nu refuz]

Blah blah blah  

Adresa restaurantului este Strada Unirii Nr. 26

Pofta buna!

P.S. Il categorisesc la Asa Nu pentru ca nu trebuie sa faceti ca mine, sa postati ceva doar pentru ca cineva va roaga

La Webstock, m-am contrat putin cu Bobby Voicu referitor la blogareala si cum tot este acum despre campanii si bani. Toate sfaturile pe la evenimente si conferinte sunt despre cum sa faci bani din blog. Nimeni insa nu te invata cum sa scrii, cum sa generezi continut de calitate pentru tine si pentru cititorii tai. Pana si vedetele au ajuns sa-si faca blog pentru ca au succesul garantat fiind deja vedete si vor fi cititi de multa lume, astfel generand un venit in plus. Insa eu vorbeam despre vremea cand cei care aveau bloguri nici nu visau sa faca vreun ban din ele, cand scriau doar pentru a fi cititi, cand cea mai mare placere a lor era numarul de comentarii la un articol iar cand unul din ei era citat prin vreun ziar deja era in extaz. Pe vremea aia cuvintele campanie, bani, post platit, nu existau in vocabularul unui blogger.

Acum tot ce vad peste tot sunt cutare campanie, cutare agentie, cutare produs sau cutare serviciu. Dar imi place sa vad ca mai sunt si persoane care scriu din placere si scriu frumos. Si ca sa ajung la subiectul acestui articol, va invit sa va rupeti cateva zeci d eminute din viata si sa cititi Jurnalul unui licean. Eu unul l-am citit cap coada si mi-a parut rau ca nu am avut o astfel de oportunitate si eu in liceu. Sa am un astfel de jurnal pe care sa-l citesc impreuna cu colegii. Sa ne amintim de prostiile pe care le faceam si de cum ne distram in cea mai frumoasa perioada a vietii noastre. Pentru ca orice-ati spune voi, nici facultatea, nici generala, cu atat mai putin perioada sau perioadele ce urmeaza dupa terminarea facultatii si care incep cu un job (bleah) si cu o familie. La naiba, eu nici macar nu-mi mai aduc aminte numele tuturor colegilor de liceu. Si mi se pare trist rau!

Nu-mi permit sa dau sfaturi dar daca as fi intr-o pozitie in care sa sfatuiesc bloggeri noi, persoane care doresc sa-si faca un blog acum, le-as zice: uitati de posibilele castiguri si avantaje! Uitati de bani! daca aveti nevoie de hosting pentru ca nu va mai permiteti sa-l platiti, apelati pe la prieteni si cunostinte din online. Dar scrieti bine, scrieti din suflet, scrieti pentru voi si prietenii, cititorii vostri. Nu scrieti pentru a impresiona nu stiu ce agentie care poate sa va aduca nu stiu ce campanie pe blog din care sa aveti ceva avantaje. Vedeti aceste lucruri atunci cand vin ca pe un bonus pentru ca scrieti bine. In viziunea mea, banii sa vina pentru ca scrieti, nu trebuie sa scrieti pentru ca sa vina banii.

Nu uitati de Jurnalul unui licean, merita!

M-am tot abtinut sa scriu despre refinantare dar azi am dat peste o situatie care m-a scos din sarite si uite asa ca tot omu’ la nervi ma apuc sa scriu. Nu in general ci in cazul particular.
Deoarece urmaresc h-tagul #refinantare pe twitter am vazut urmatorul tweet:

Imediat am si raspuns aducand ceva argumente (grafice cu evolutia valutelor in ultimii ani) si ca orice roman incoltit cand nu mai stie ce sa faca, hop a venit si jignirea. Mai jos toata povestea:

Acum hai sa vedem povestea reala. Ce inseamna refinantare? Pai ori ai un credit pagubos rau si te apuci sa vezi ce variante ai sa fie mai bine, ori ai mai multe credite care adunate iarasi sunt paguboase si vrei sa faci unul singur mai putin pagubos. Si dupa toate reclamele si modul de abordare al clientilor din partea bancilor, inclusiv de pe site-ul dedicat de refinantare al BCR, tragem concluzia ca in principal, refinantarea se adreseaza celor cu mai multe credite.
Si sa continuam logica zic: daca ai mai multe credite, sigur sigur nu ai de locuinta. Adica nu ti-ai facut credit sa-ti iei 5 case si 2 apartamente. Si daca ai facut asta ori ti-o meriti ori nu-ti plang de mila ca ai cu ce sa le platesti. Asta inseamna ca ori ai credite auto (putin probabil avand in vedere ca leasingul nu e inclus in refinantare), ori ai credite de consum. Acum hai sa facem o mica mare cautare pe prietenul google despre durata medie a acestor credite:

Majoritatea creditelor contractate de români sunt împrumuturi de consum de valoare mică. În mod normal durata de viaţă a unui credit de consum este între 1 şi 3 ani.

Buun. Deci romanii isi fac credite de consum care au o durata de 1-3 ani. Pai hai sa zicem ca au 5 ani durata. MAXIM! Suntem in anul 2011, anul dinaintea apocalipsei, daca ai un credit facut asa cum zice stimabilul domn Mircea Mester in acest tweet in 2006, 2007, 2008, inseamna ca in 2011 ori l-ai terminat, ori mai ai 1-2 ani de platit. 2 ani in cel mai extremist caz, cand creditul e in 2008 si dureaza 5 ani, nu 1-3 asa cum spun statisticile, caz in care oricum ai terminat de platit pana in 2011. Adica ai platit matale frumos la banca ratele alea paguboase la creditul pagubos timp de 3-4 ani si brusc te decizi sa faci o refinantare pentru un singur an ca sa economisesti fix nimic pentru ca sunt si ceva cheltuieli suplimentare cu refinantarea asta plus alergatura.
Unde este logica domnule Mircea Mester in asta?

Daca mergem si mai departe si analizam piata de creditare din Romania o sa aflam cu stupoare ca nu creditarea in general a murit in anii de criza 2009 si 2010 ci creditarea aia cu buletinu’ catre populatia cu venituri medii si cu risc mare, nu creditarea catre persoane valide din punct de vedere fiscal, care au un grad de risc mic. Adica exact creditele despre care vorbesc eu, alea la produse gen televizor si masina de spalat. Alea care nu au cum sa fie pe o durata mai mare de 5 ani pentru ca nu s-au facut de catre banci. Lumea a luat televizor in 24 rate, laptop in 12 rate, masina de spalat in 18 rate, fier de calcat in 6 rate, samd. Creditele astea au fost de mult platite iar acum refinantarea se adreseaza exact persoanelor care in ultimi 2-3 ani au reusit sa faca astfel de credite care datorita crizei au fost facute in niste conditii paguboase pentru clienti si acum cand piata incepe sa se miste, vor sa piarda cat mai putin si sa alerge cat mai putin, sa plateasca in loc de 3-4-10 rate, una singura, mai mica decat suma tuturor celorlalte. Si din aceste cauze adunate, logica domnului Mircea Mester cum ca “Un credit de #refinantare nu este avantajos pentru NIMENI din cauza diferenţelor de curs.” este total gresita. Iar eu sunt un prost pentru ca am indraznit sa-i atrag atentia ca greseste. Doar pentru ca in cazul dansului refinantarea nu este o solutie si probabil are frustrari din cauza unui credit pagubos pe care-l cara in carca si acum.

Pentru cei interesati, linkurile din discutie sunt mai jos:

Iar site-ul pentru generarea graficelor este acesta: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute

Concurs pentru webmasteri, bloggeri, etc.
Se da un TV.
Detalii:
Concursul LG, organizat pe blogul lui Bobby Voicu

Bafta.