• home
  • photo
  • about
  • about

2014. Internet. Banci.

Filed Under (Asa nu) by Lucian Prejbeanu on 11-02-2014

20140211-150450.jpg
Anul 2014, Romania. Se dau doua banci importante din Romania: Garanti Bank si Bancpost. Cu una din ele am o relatie contractuala de aproape un an si jumatate (Garanti), cu cealalta as vrea sa incep o colaborare. Dar ambele dezamagesc in cel mai grav caz posibil: relatia cu clientii. Sa le luam pe rand.

Garanti Bank. la aceasta banca detin cateva conturi. Am ales-o deoarece la momentul respectiv avea cele mai bune comisioane si foarte important, spre deosebire de celelalte banci din piata, nu taxeaza la sumele incasate. Cand am semnat contractul am intrebat daca exista o aplicatie de internet banking pentru smartphones. Mi s-a spus ca da, dar nu este publica, este pe ultima suta de metri,fiind in faza de testare cu angajatii. Aparent a ramas “pe ultima suta de metri”, aplicatia nu a fost lamsata nici pana acum. Am trimis o solicitare prin mail si folosind formularul de pe site in care am intrebat daca si cand se mai face aplicatia. Acum 2 saptamani. Nu am primit niciun raspuns.
20140211-150747.jpg
bancpost. Acum (cred) aproape doua saptamani, Wizz Air a anuntat ca “schimba banca” si trece de ma BCR la Bancopost cu propriul card branduit. Avand in vedere faptul ca am avut o experienta neplacuta cu BCR si nu am vrut sa colaborez cu ei dar imi doream un card Wizz, am contactat, atat prin email cat si folosind formularul de pe site, banca Bancpost. Nu am primit nici pana acum un raspuns.

Sa zicem ca, in ambele cazuri, nu au avut timp sa raspunda sau au ajuns mailurile in locuri nepotrivite. Dar aparent mailurile au ajuns pentru ca am inceput sa primesc newsletere de la ambele banci deci mailul meu a ajuns in baza lor de date.

 

 

UPDATE: Am fost sunat in urma acestui post de catre Garanti care, printr-un reprezentant, mi-a oferit (sa zicem) informatiile de care aveam nevoie. Si anume: o aplicatie n-o sa faca dar site-ul se poate folosi fara probleme de pe orice smartphone, direct in browser. Urmeaza sa implementeze si ei (nu se stie cand) aceasta “noutate” cu primirea codurilor prin SMS in loc de token. Ceea ce nu stiu ei e ca aceasta “noutate” este la Banca Transilvania cel putin de 3 ani :D

The king is dead. Long live the king!

Filed Under (Asa da, Asa nu, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 05-02-2014

Pana de curand am avut un abonament business de voce si date mobile la Cosmote Romania, abonament la care am renuntat si ma felicit zi de zi pentru alegerea facuta. Din pacate inca nu am incheiat relatia contractuala cu Cosmote, de la care mai am de recuperat niste sume platite in avans.

Am renuntat la Cosmote din mai multe motive, printre care relatia cu clientii si modul in care acestia sunt tratati, serviciile, dar mai ales lipsa semnalului la sediul firmei ce detinea abonamentul. Legat de acest ultim aspect am facut numeroase sesizari la ei dar degeaba. Ca o nota nostima, am fost sunat de catre un reprezentant cu clientii de la Cosmote cu care nu m-am putut intelege din cauza ca nu aveam semnal. In discutia respectiva domnisoara incerca sa-mi explice ca reteaua lor functioneaza fara probleme si ca este de la terminalul meu, terminal care acum functioneaza perfect in reteaua Vodafone.
Problemele cu Cosmote au continuat si dupa portarea numerelor, sau ma rog, dupa inceperea portarii pentru ca procesul a durat cateva luni, datele de incepere si respectiv incheiere a contractelor pentru fiecare numar in parte fiind diferite. Imediat dupa prima cerere de portare nu am mai primit acasa factura. In mod normal, pentru o persoana fizica, acest lucru nu reprezinta o problema, dar fiind un contract pe persoana juridica, facturile trebuiau inregistrate in contabilitate. Dupa 3 luni in care am tot discutat cu ei si-mi spuneau ca nu e nicio problema, am spus ca imi trebuiesc neaparat facturile si sa mi le trimita altfel ii actionez in instanta. Au spus ca mi le pot trimite dar cu un cost de 5 euro pentru fiecare factura, reprezentand taxa de expediere (curierat), ei sustinand ca le-au trimis dar nu au ajuns din diverse motive fiind doar o coincidenta faptul ca 5 ani au ajuns fara probleme la adresa din contract, doar de cand am facut portarea nu au mai venit deloc. Le-am cerut sa-mi dovedeasca expedierea, altfel ii actionez in instanta. In cateva ore am fost sunat inapoi si mi s-a spus ca le trimit prin curier. GRATIS.

Dupa ce am scapat si de problema asta, am reusit sa portez toate numerele, mai aveam o singura problema de rezolvat si anume recuperarea datoriei pe care ei o aveau la mine. Abonamentul erau unul substantial si fiind platit in avans in momentul incetarii contractului, au ramas niste sume pe care le vroiam inapoi. Am mers la sediul din Craiova pentru ca telefonic nu se putea rezolva asta, am stat la o coada imensa unde un singur reprezentant lucra si pentru clientii business si pentru clientii persoane fizice ca sa mi se spuna ca direct la casierie trebuia sa merg, casierie care era inchisa, colegul de acolo era in pauza. Am asteptat, a revenit din pauza, am completat o cerere si am fost intrebat cum doresc sa mi se returneze banii: transferati pe o cartela reincarcabila, transferati in contul altui abonament sau cash in magazin. Bineinteles ca in contul bancar, acelasi cont de unde s-a facut plata, acelasi cont din care ei au primit banii, nu se poate. Se poate in schimb, nu stiu in ce forma legala, sa transfer banii platiti de o persoana juridica, unei cartele reincarcabile care nici macar nu e necesar sa fie inregistrata pe numele cuiva, se poate cumpara de la orice colt de strada. Nu stiu de ce dar suna a spalare de bani. Ipotetic vorbind, pot plati in avans un abonament la Cosmote de cateva mii euro, pot rezilia contractul si pot cere banii sa fie transferati pe o cartela reincarcabila. Spalare de bani, deturnare de fonduri, cum vreti sa-i spuneti, e destul de dubios. In fine, am ales cash si mi s-a spus ca trebuie sa astept 30 zile. Adica platesc in avans, altfel mi se intrerup serviciile dar cand vreau sa-mi recuperez banii trebuie sa astept 30 zile.

Facand o comparatie mica, am avut nevoie de o modificare de abonament la Vodafone, am sunat, am spus ce vreau, am fost sunat sa mi se spuna ca trebuie sa ajung in magazinul Vodafone, am mers acolo, fiind client business am consultant si desk separat in magazin, consultant care stia situatia, avea actele deja pregatite, am semnat, am stampilat si am plecat. Timp pierdut: 5 minute de cand am parcat masina pana cand m-am intors la ea, timp efectiv petrecut in magazin: 3 minute. Good job Vodafone!

Masterchef RO vs USA vs IT

Filed Under (Asa da, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 17-06-2013

masterchef RomaniaDe cand a aparut in Romania, ma uit cu interes la Masterchef. Mi se pare un program, ca sa folosesc o expresie culinara, asezonat bine, cu destula sare si piper :D

Dupa ce s-a terminat sezonul al doilea in Romania, am cautat “in magazinul de inchiriat filme si seriale” si varianta din Statele Unite a acestui show. Acolo este momentan in derulare sezonul al patrulea dar am vazut cap coada primele trei sezoane. Dupa care am inceput sa ma orientez catre cealalta limba pe care o cunosc si am “inchiriat” si Masterchef Italia. Dupa ce am urmarit aproape un sezon intreg pot face o comparatie intre cele trei variante si fara sa fiu nationalist pot spune ca Masterchef Romania este castigator! Poate pentru ca au avut de invatat din sezoanele din afara, poate pentru ca Pro Tv este intr-adevar o televiziune moderna cu specialisti in acest domeniu, poate pentru ca prezentatorul si cei care jurizeaza stiu sa-si faca treaba si sa fie carismatici, habar nu am dar este de departe peste USA si Italia.

In primul rand formatul. In State este repetitiv:

Numar de concurenti impar: mystery box, avantaj castigator, invention test, eliminare

Numar de concurenti par: castigator invention test care-si alege echipa, competitie pe echipe, pressure test intre concurentii din echipa castigatoare

Si se revine la pasul unu.

Formatul este chiar plictisitor, se elimina un singur concurent per emisiune, nu sunt twists, testul sub presiune este mereu acelasi, nu se schimba nimic. Evident au evoluat de la sezonul unu iar in cel curent s-a intamplat sa faca ceva mai iesit din comun, chiar in ultimele doua episoade unde nu au eliminat pe cineva si au mai facut un test sub presiune in Vegas cu 4 dintre cei mai slabi concurenti de la proba precedenta. A fost o chestie care a iesit din rutina.

Pot insa spune ca profesionalismul din jurul emisiunii este SPOT ON! Plecand de la cele mai mici detalii (farfurii inscriptionate cu logo-ul masterchef in cele doua culori ale echipelor) si ajungand pana la folosirea elicopterului sau avionului privat Masterchef. Iluminarea, sunetul, locatiile, ingredientele, totul este super profi! Americanii sunt asi ai suspansului, nu stii niciodata cine va fi eliminat, chiar si atunci cand ai impresia ca cineva va parasi bucataria si esti convins de asta, lucrurile se schimba. Cei trei jurati parca se completeaza unul pe altul, rar se contrazic si ai impresia ca unul dintre ei nu stie ce spune. Nu lipsesc momente emotionante cu persoane care-ti dau momente pline de emotii. Spre exemplu, sezonul a l treilea a fost castigat de o persoana oarba care a reusit sa gateasca impecabil pana in finala.

masterchef Italia FailMasterchef Italia este… de duzina! Nu pot sa cred ca italienii despre care stiam ca fac emisiuni TV foarte tari si foarte bine puse la punct sunt in stare sa faca o asemenea porcarie. Cand vorbesc cei trei chefi se aud cratitele in fundal, blenderele chiar si concurentii vorbind, sunetul este EXECRABIL! Luminile? Vai mama lor. Ma uitam azi la unul din episoadele de la inceput si vedeam cum in bucatarie toti sunt rosii la fata de la o temperatura de culoare prea calda iar in partea de “interviu” toti sunt albiciosi spre albastru si cu fata “arsa” dintr-o parte de la o lumina prea rece si prea puternica. Se poate vedea asta cu ochiul liber in cele doua fotografii atasate. Momentele de suspans lipsesc cu desavarsire, incercarea lui Joe Bastianich de a crea un moment tensionat aruncand farfuria unui concurent si facand o criza de nervi a fost de-a dreptul penibila si aleasa intr-un moment in care acel concurent chiar nu facuse un dezastru, farfuria prezentata nu era de top dar nu era nici de aruncat la gunoi, unuia din jurati chiar placandu-i. Mancarurile? Nu m-au impresionat deloc. Inteleg ca bucataria italieneasca este una de top, recunoscuta in lume dar nu totul se rezuma la paste cu rosii si la peste in ulei de masline. Cum ar fi fost ca ai nostrii sa gateasca sarmale si piftii? Chiar si Nicusor, ciobanul nostru din sezonul 2 a reusit sa gateasca mancaruri mai elevate din punct de vedere al realizarii si impactului vizual. O mare, mare dezamagire Masterchef Italia.

Sa nu ma intelegeti gresit, imi place dintre cele trei variante cel mai mult varianta din Romania dar asa cum am spus, din punct de vedere al resurselor si profesionalismului, modul de a face un show tv, tot americanii sunt peste. Noi suntem peste la diversitate, la elementele surpriza din cadrul competitiei cu eliminari multiple, cu “scandaluri”, cu picanterii.

Oricum, exceptand calitatea tehnica si regizorala a celor trei show-uri, e interesant sa vezi cum realizarile din farfurii reflecta modul in care un popor mananca in general, de la burgers si meatballs in state, la paste si peste in Italia, la fripturi si mancaruri gatite la noi.

O sa incerc sa urmaresc si Masterchef Australia (unde showul este la al 5-lea sezon) si UK si sa revin cu pareri.

Voi ce parere aveti despre Masterchef? Va place?

Despre SF-uri care nu sunt SF-uri

Filed Under (Asa nu) by Lucian Prejbeanu on 27-05-2013

Am vrut de mult sa-mi dau cu parerea despre genul de film care se vrea real si de fapt este pur si simplu SF cu super eroi care nu se doresc a fi super eroi ci oameni obisnuiti si despre genul de film care se doreste a fi SF si plecand de la niste idei tehnologice cu mult peste nivelul zilelor in care traim si tinand linia actiunii fara sa depaseasca acele granite ale ridicolului.

Spun asta pentru ca de curand am vazut in cinematografe 2 filme: Star Trek: Into Darkness si Fast & Furious 6.

Primul declarat SF cu o actiune bine conturata, filmat putin prea “modern” pentru gustul meu dar un film ok. Un film unde faptul ca pleci de la ideea calatoriei in spatiu si a diverselor tehonologii dezvoltate pana in anul cand are loc actiunea, 2259 te lasa sa crezi ca tot ce se intampla este posibil, zborul interplanetar, fiinte cu puteri supraomenesti dezvoltate in laboratoarele de genetica, medicina care permite vindecarea unor rani aproape instant, etc. Motiv pentru care stai in fotoliul cinematografului si te relaxezi urmarind cu placere scenele ce se desfasoara in fata ta.

Al doilea, un film a carui actiune are loc in zilele noastre, anul 2013, cu personaje care se supun regulilor fizicii de astazi, personaje care pot fi mai puternice, mai inteligente, mai “diferite” fata de oamenii de rand. Dar care in niciun caz nu zboara de pe un sens pe altul al unei autostrazi la viteze foarte mari si nu patesc nimic sau sunt impuscate si reusesc sa-si scoata singure, fara anestezie, glontul din umar, cu autovehicule a caror cutie de viteze permite rularea in marsarier cu aceeasi viteza cu care ruleaza si in viteza a 5-a sau a 6-a, cu tancuri care se pot intrece la viteza cu supermasini avand sute de cai putere, cu cel putin 15 minute de actiune pe o pista de decolare cu un avion care mergea la viteza maxima iar pista nu se mai termina si multe, multe altele. Inteleg comediile, inteleg filmele de actiune, inteleg parodiile, inteleg SF-urile. Dar cand pur si simplu imi insulti inteligenta cu astfel de scene care oricat de spectaculoase ar fi genereaza murmur in sala chiar si din partea celor mai “slabi cu duhul” atunci nu-mi poti cere sa nu-ti critic filmul. fast-and-furious-6-poster1

Evident, o sa spuneti acum ca nu ar mai fi la fel de spectaculos filmul fara aceste scene. Eu va spun ca gresiti amarnic! Se poate realiza un film de actiune extrem de spectaculos si pastrand faptele in limitele decentei! O sa va dau un exemplu scurt: The Expendables vs The Expendables 2. Primul a avut o poveste, a avut o groaza de actori de actiune celebri, a avut scene exagerate dar verosimile. Primul a fost un super film de actiune cu scene nostime si batai pe masura. Al doilea? Pur si simplu un film cu pew pew, pac pac si boc boc! Scene precum cea cu tancul si Chuck Norris chiar nu-si aveau rostul. Poveste? Ce poveste? Unde era ca eu n-am prins-o? Cam asa reusesti sa-ti bati joc de o idee extraordinara de a uni unii dintre cei mai mari actori de actiune din ultimii 50 ani si a face o serie de filme bune! Apropos de serie, stiti ca se lucreaza la The Expendables 3, nu? :D

Nu stiu trendul celor de la Hollywood dar mie nu-mi place deloc exagerarea asta nejustificata. Vrei sa zboare omu si sa-si salveze iubita din flacari? Pai atunci spune-i ca-l cheama Superman, Iron Man, Spider Man sau mai stiu eu cine si fa-l sa zboare! Vrei sa ai o scena de actiune cu un avion care merge 15 minute si nu decoleaza? Filmeaza scena pe apa si pot crede ca s-a intamplat asta. Vrei ca o masina sa mearga cu spatele cu aceeasi viteza ca alta? Pai atunci asigura-te ca cealalta masina este o masinuta de golf! Sa nu mai mentionez Fast five unde 2 masini au tras un seif de 50 tone dupa ele intr-o cursa cu masinile de politie prin Rio de Janeiro, seif pe care nu-l clinteai nici cu un tanc de pe loc dapai sa rulezi cu zeci sau sute de km/h cu el agatat dupa masini.

Am primit o idee!

Filed Under (Asa da, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 25-05-2013

Suna ciudat titlul acestui articol? Pai chiar este ciudat! Adica, sa ne gandim cum vine asta, am primit o idee. Cuiva i-a venit o idee si a decis sa n-o tina pentru el si s-o dea altcuiva? Foarte ciudat. IMG_8923

Asa este, e destul de ciudat pana cand te prinzi despre ce este vorba de fapt. Am primit o idee din Tara lui Andrei.

De fapt am primit doua idei. O lampa cu bec ecologic care se incarca cu energie solara iar cutia in care a fost transportata aceasta lampa se transforma intr-o rama foto. Deci da, doua idei din Tara lui Andrei.

IMG_8925IMG_8928IMG_8930

Lampa o s-o folosesc in camping iar ramei i-am gasit deja intrebuintare, 4 fotografii din portofoliul personal si-au gasit loc in ea.

Petrom a lansat luni, 20 mai, competitia Idei din Tara lui Andrei.

Petrom acorda anul acesta 160.000 de euro acelor oameni care vor sa dezvolte comunitati pe termen lung. Se pot inscrie in competitie persoane cu initiativa care vor sa schimbe in mai bine lumea, dar si ONG-uri, institutii publice sau de invatamant.

Pe blogul Tara lui Andrei puteti citi un articol despre Idei din Tara lui Andrei in care veti gasi exemple de proiecte care au imbunatatit viata comunitatii in care au fost implementate.

Iar pe contul de YouTube puteti sa afla povestile celor care au castigat in editiile anterioare. Puteti de asemenea urmari si  pagina de Facebook Tara lui Andrei, unde sunt publicate video-uri TEDx pentru toti cei care cauta inspiratie si vor sa isi depaseasca limitele.

IMG_8921

Multumesc Andrei, oricine-ai fi! :D

Ati auzit de Emil Godeanu?

Filed Under (Asa da, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 24-05-2013

trofeu_premiile inovatiei

Intr-o lume in care se promoveaza non-valorile (cocalari, pitzipoance, pronografie, pornografie infantila, analfabeti ai agramati, etc.) se mai intampla si lucruri bune: compania 3M PR3MIAZA INOVATIA. Avem motive sa ne mandrim ca suntem romani, ca inca se face performanta, ca avem un cuvant de spus in evolutie. Din pacate stim atat de putine despre oamenii care fac cinste tarii noastre. Avem atat de multe valori incat este greu sa alegi una singura. Traian Vuia, Petreache Poenaru, George (Gogu) Constantinescu sunt doar cateva nume care au revolutionat lumea. Nu o sa va spun despre ei, despre trecut, despre ei si multi altii puteti citi aici .

Sunt insa atatia contemporani, poate unul dintre ei este vecinul dumneavostra si habar n-aveti. Despre oamenii de valoare se spun atat de putine lucruri. Am ales sa va spun cate ceva despre Emil GodeEmil_godeanu_sursa_premiileinovatiei-punct-roanu. Cati dintre dumneavostra ati au zit de el? Este oltean, craiovean ca si mine, insa in primul rand este roman. Un roman de care ar trebui sa fim mandri. In 2011 a facut senzatie la Geneva cu radiocauterul, un aparat care permite realizarea de operatii mai sigure si mai simple in toate domeniile chirurcigale. A lucrat ca inginer la electroputere, iar in urma cu mai bine de 15 ani a inceput sa faca aparatura medicala. Radiocauterul sau, spre deosebire de cele existente acum pe piata, are timp de functionare nelimitat si nu lasa cicatrici. Aparatura existenta pe piata functioneaza 10 secunde, iar apoi doctoral trebuie sa ramana in stand-by 30 de secunde. In concluzie putem spune ca Emil Godeanu a revolutionat chirurgia.

Ce ma doare cel mai tare este ca de fiecare data cand apare la televizor o stire despre Craiova este vorba de scandal sau fotbal. Sau ambele. Nu despre oameni de exceptie. Si credeti-ma ca sunt multi! Nu-mi pierd speranta ca Oameni ca Emil Godeanu vor fi promovati la adevarata lor valoare. Asta face 3M prin  premiileinovatiei.ro.

Pe langa informatiile de pe site proiectul PR3MIAZA INOVATIA prevede si intalniri locale ale inventatorilor cu toti cei care doresc sa-i cunoasca. Primele intalniri au fost la Cluj pe 22 mai la Universitatea Tehnica, Facultatea de Constructii si la Iasi pe 23 mai la Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi, Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului si vor continua din toamna in Bucuresti, Brasov si Timisoara.

Articol scris pentru Blogal Initiative

Parere personala despre aoro.ro

Filed Under (Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 10-05-2013

Pentru ca este un subiect destul de controversat in mediul online, am decis sa-mi spun si eu parerea personala despre aoro.ro (observati ca nu am pus link, nu este un articol platit, este doar parerea proprie) avand in vedere ca de curand mi-am comandat un parfum Calvin Klein Eternity, parfum pe care-l folosesc de peste 16 ani. Nu ma declar un cunoscator in materie de parfumuri dar dupa 16 ani de folosinta cred ca stiu cum ar trebui sa fie mirosul si cat ar trebui sa persiste.

Dar sa le luam pe toate de la inceput.
Coletul a venit prin DPD din… Cehia!
Adica nu exista o firma in Romania, nu exista un depozit aici, nu se pot aplica legile din Romania acestui magazin online. Asta, din punctul meu de vedere este la fel de dubios si de riscant ca si cumparaturile pe site-uri obscure din China de exemplu.
Trecand peste acest prim aspect, deschid coletul. Inauntru, ambalat frumos in folie cu bule, gasesc cutia parfumului, sigilata corespunzator. Calitatea ambalajului nu lasa loc de suspiciuni dar pana la urma continutul era important. Deschid ambalajul cu greu, scot sticluta de parfum. Pot spune cu mana pe inima ca o calitate a sticlei si pulverizatorului mai buna ca la acest exemplar am gasit doar cand am cumparat din Elvetia unul acum multi ani. Plasticul, pulverizatorul, claritatea sticlei, seria de pe spate, tot indica faptul ca acesta este un parfum original. Pana si culoarea lichidului arata asta: un verde galbui, nu galben spalacit cum am avut ocazia sa intalnesc.

Dar sa ajungem la ce e mai important: calitatea parfumului. Dupa prima pulverizare pe mana am recunoscut mirosul. Era acelasi pe care-l stiu de ani buni. Aceleasi varfuri, aceeasi intensitate. Am avut in acesti ani si parfumuri luate (chiar de mine) de la turci, am avut si originale luate din parfumerii de afara. Intr-adevar sunt diferente. De data aceasta mirosul era identic cu cel pe care-l stiam eu. Mai ramanea sa vedem daca si persista.

Cunoscatorii stiu ca Eternity nu este un parfum care sa persiste mult in timp. Persista dar nu ca altele. L-am folosit pe mana in jur de ora pranzului. Am fost toata ziua plecat, seara am gatit, am spalat vase si mi-am facut un dus. De curiozitate, la ora 22:30, mi-am mirosit incheietura. Spre surprinderea mea inca se mai simtea mirosul.

Dupa aceste experimente, pot spune cu mana pe inima ca parfumul Eternity de la Calvin Klein pe care eu l-am comandat de pe aoro.ro este 99% original! Habar nu am despre celelalte parfumuri dar aceste este cat se poate de autentic.
Sincer? Nu stiu si nici nu-mi pasa care este smecheria aici (sunt convins ca exista). Ma intereseaza rezultatul final.

Posta Romana strikes again

Filed Under (Asa nu, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 11-02-2013

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt pentru exploatarea angajatului de catre angajator, sunt doar pentru o politica echidistanta fata de toti. Daca programul de lucru al tau, ca angajat, se incheie la ora 18 si stii ca mai mereu ramai peste program pentru diverse lucruri sau clienti intarziati, solicita angajatorului sa modifice programul cu publicul pana la 17:30. Dar in niciun caz nu incuia usa la 17:45 cand pe ea e ditamai afisul ca lucrezi pana la 18. Caz concret la Posta Romana. Evident am plecat nervos. Inteleg si versiunea angajatului care nu vrea sa stea peste program dar nu e corect nici fata de mine care stiam ca pot veni pana la 18 sa-mi ridic coletul si la 17:45 am gasit usa incuiata.

Sa fie oare adevarat?

Filed Under (Politica, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 28-01-2013

Am gasit de curand rasfoind site-uri si pagini de facebook pe teme politice, textul pe care o sa-l public mai jos integral precum si link-ul de unde vine. Cei care ma cunosc stiu ca nu scriu asta avand intentii pur materiale (nu vreau sa scot bani din acest blog). Scopul meu este sa-l cititi cu totii, cap-coada, pentru ca da o noua forma Revolutiei din 1989 si o viziune interesanta asupra faptelor de atunci, una care poate fi adevarata din simplul fapt ca desi exista, nu este promovata.

Sursa: Ion Coja

În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.

Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?! Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-1 şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din… patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!

De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-1 vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-1 credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-1 recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare. Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n peptConstituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!

Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!

Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez!

Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte! Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70! Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.

Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe?

Nota bene: Textul de mai sus a fost scris în cursul săptămânii patimilor şi va ajunge la cititori în zilele săptămânii luminate. Creştineşte a fost scris, creştineşte să fie citit, iertând greşiţilor noştri aşa cum iertare aşteptăm şi pentru greşelile noastre. Învierea Domnului nostru Iisus este şi învierea adevărului, chiar dacă în Sfînta şi Minunata Poveste a Celui Ce a înviat din morţi lipseşte un singur răspuns. Răspunsul la întrebarea Ce este adevărul? Dar stă în puterea noastră să-l căutăm sine ira et studio, adică senini şi iubitori de aproapele nostru. La mulţi ani!

*

— Din câte înţeleg, acest articol a fost publicat în primăvara lui 1992, de Paşte, în revista „Totuşi iubirea”. A avut vreun ecou?

— Adrian Păunescu şi-a dat seama de importanţa lui şi l-a băgat pe prima pagină, dacă mai ţin eu minte. Ştiu că mulţi cititori l-au decupat şi l-au păstrat ca pe un text deosebit.

— Este, într-adevăr, un text deosebit.

— Ideile din acest articol le-am reluat de la tribuna Parlamentului. Fără nici un ecou în mass media românească.

— După şase ani şi jumătate, aţi aflat dacă există în România „acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii”?

— Am aflat! Nu există!

— Şi atunci de ce mai activaţi într-un partid?

— Activez într-un partid care încearcă să fie o asemenea forţă. Încearcă cu sinceritate. Dar mai e până să reuşească.

– De ce anume aveţi nevoie?

— Avem nevoie de oameni ca dumneata, care să nu mai stea pe margine şi să comenteze steril greşelile celor din ring!

— Să ştiţi că nu stau tot timpul pe margine, în tribună. Cel puţin în ultima vreme, am coborît şi eu în ring!

 Adică?

 Bunăoară, după discuţiile purtate cu dumneavoastră, am încercat să mă interesez şi eu despre unele aspecte discutate împreună…

— Adică să verifici afirmaţiile mele?

— Vă supără?

— Nu! Deloc! Aşa se procedează! Măcar că răspunderea pentru cele afirmate de mine îmi revine în totalitate! Şi ce ai aflat?

— Am discutat cu o persoană foarte apropiată de dl. Virgil Măgureanu despre acea bancă, acel fond monetar internaţional pe care Ceauşescu a încercat şi urma să-l constituie la începutul lui 1990, împreună cu Iran şi Libia. Nu ştiu dacă de la Măgureanu avea informaţiile, dar persoana despre care vă vorbesc mi-a confirmat întocmai cele ştiute de mine de la dumneavoastră. Ba chiar a şi plusat!

— În ce fel?

— Se pare că deschiderea acelei bănci, cu un capital de 15 miliarde de dolari, era abia prima etapă. Cele 15 miliarde de dolari nici nu însemnau mare lucru pentru cât de sărace sunt ţările sărace! Fondurile cele mai importante urmau să intre de la arabi, firme, persoane fizice şi chiar state, de la arabii care şi-ar fi retras banii din băncile occidentale şi i-ar fi adus la Bucureşti. Foarte pe scurt spus, urma să se adune aici, la Bucureşti, sume din ce în ce mai mari, transformând Bucureştiul într-unul din marile centre financiare ale lumii. În plus, acest centru bancar urma să funcţioneze după alte principii, lăsând principiul profitului pe un plan secundar!…

— Interesantă informaţie! Şi foarte plauzibilă!… Veritabil finis coronat opus… Înseamnă că n-am bătut câmpii! Este o informaţie care se adaugă perfect logic la cele ce ştiam noi… Cred că am greşit evitând să mă mai văd cu dl. Măgureanu!… Da, după ce am fost propus să candidez la preşidenţia României din partea PDAR, am considerat că aşa ar fi cel mai bine, să nu mă văd cu dl. Măgureanu. Cred că am greşit.

— De ce?

 Nu mai contează.

 Cum apreciaţi prezenţa d-lui Virgil Măgureanu printre cei care au asistat la mascarada aceea de proces al soţilor Ceauşescu?

— Ca pe o greşeală! De faţă, la vedere, au fost fraierii! S-au lăsat păcăliţi să asiste la o crimă aranjată de alţii, impusă de alţii.

— Credeţi că pe 25 decembrie 1989 d-l Virgil Măgureanu cunoştea povestea cu acea bancă pe care Ceauşescu urma s-a deschidă?

— Întrebarea aceasta cred că am să i-o pun şi eu d-lui Măgureanu cu proxima ocazie.

— Ar fi fost interesant ca răspunsul său la această întrebare să-l fi putut consemna în cartea noastră.

— Nu te necăji! Mai facem o carte!

— Vorbiţi serios?

(Text reprodus după Marele manipulator, Anexa 2)

 

Sursa: Ion Coja

Wizz air la Craiova si infrastructura noua in Straja

Filed Under (Asa da, Traim in Romania) by Lucian Prejbeanu on 01-11-2012

In aceasta dimineata am primit doua vesti extraordinar de bune, una legata de turismul de iarna din Oltenia si alta legata de turismul extern din Oltenia.

Prima, se refera la o infrastructura noua pentru statiunea Straja: Telegondola, partii noi, prelungirea unora deja existente, un telescaun nou, tunuri de zapada artificiala si reamenajarea tuturor partiilor. Pe modelul Bansko unde poti ajunge de pe culmi chiar in oras, cu ajutorul zapezii artificiale, si la Lupeni poti ajunge de pe Vf. Straja direct in Lupeni. pe o lungime totala de 8.1 km

straja-partii-ski

Fotografia este luata de pe pagina de facebook Straja – Platoul Soarelui unde apare si urmatorul text:

Peste 26 kilometri de pârtii, dintre care 20 kilometri cu zăpadă artificială!
În sezonul 2012 – 2013 în stațiunea Straja vor fi inaugurate un nou telescaun (cu care se va putea ajunge până pe vârful Straja), o nouă telegondolă care va face accesul în stațiune din municipiul Lupeni, dar și pârtii de schi noi (aferente teleschiurilor existente). În plus, aproape tot domeniul schiabil beneficiază de un sistem comun de producere a zăpezii artificiale, alimentarea cu apă făcându-se dintr-un lac artificial, de asemenea nou inaugurat. Cea mai lungă pârtie, pârtia Straja (Vf. Straja – Lupeni) va avea 8,1 kilometri.

 

A doua veste vine de la Wizz Air care, incepand din luna Mai a anului 2013 va opera doua zboruri saptamanale catre Italia (Bergamo-Milano) de pe Aeroportul din Craiova, lunea si vinerea. Astazi s-a semnat contractul si conform celor spuse de catre reprezentantii Wizz Air biletele se pot achizitiona incepand de azi.

wizz-air-craiova

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Începând cu luna mai, vom avea două curse pe săptămână, lunea şi vinerea, la un preţ pe cursă, dus, de 72 RON, cu taxele incluse – Gyorgy Abran, director comercial Wizz Air.

Ramane sa decid perioada in care sa merg in Italia zburand de la Craiova cu aproape 40 Euro, toate taxele incluse.