M-am tot abtinut sa scriu despre refinantare dar azi am dat peste o situatie care m-a scos din sarite si uite asa ca tot omu’ la nervi ma apuc sa scriu. Nu in general ci in cazul particular.
Deoarece urmaresc h-tagul #refinantare pe twitter am vazut urmatorul tweet:

Imediat am si raspuns aducand ceva argumente (grafice cu evolutia valutelor in ultimii ani) si ca orice roman incoltit cand nu mai stie ce sa faca, hop a venit si jignirea. Mai jos toata povestea:

Acum hai sa vedem povestea reala. Ce inseamna refinantare? Pai ori ai un credit pagubos rau si te apuci sa vezi ce variante ai sa fie mai bine, ori ai mai multe credite care adunate iarasi sunt paguboase si vrei sa faci unul singur mai putin pagubos. Si dupa toate reclamele si modul de abordare al clientilor din partea bancilor, inclusiv de pe site-ul dedicat de refinantare al BCR, tragem concluzia ca in principal, refinantarea se adreseaza celor cu mai multe credite.
Si sa continuam logica zic: daca ai mai multe credite, sigur sigur nu ai de locuinta. Adica nu ti-ai facut credit sa-ti iei 5 case si 2 apartamente. Si daca ai facut asta ori ti-o meriti ori nu-ti plang de mila ca ai cu ce sa le platesti. Asta inseamna ca ori ai credite auto (putin probabil avand in vedere ca leasingul nu e inclus in refinantare), ori ai credite de consum. Acum hai sa facem o mica mare cautare pe prietenul google despre durata medie a acestor credite:

Majoritatea creditelor contractate de români sunt împrumuturi de consum de valoare mică. În mod normal durata de viaţă a unui credit de consum este între 1 şi 3 ani.

Buun. Deci romanii isi fac credite de consum care au o durata de 1-3 ani. Pai hai sa zicem ca au 5 ani durata. MAXIM! Suntem in anul 2011, anul dinaintea apocalipsei, daca ai un credit facut asa cum zice stimabilul domn Mircea Mester in acest tweet in 2006, 2007, 2008, inseamna ca in 2011 ori l-ai terminat, ori mai ai 1-2 ani de platit. 2 ani in cel mai extremist caz, cand creditul e in 2008 si dureaza 5 ani, nu 1-3 asa cum spun statisticile, caz in care oricum ai terminat de platit pana in 2011. Adica ai platit matale frumos la banca ratele alea paguboase la creditul pagubos timp de 3-4 ani si brusc te decizi sa faci o refinantare pentru un singur an ca sa economisesti fix nimic pentru ca sunt si ceva cheltuieli suplimentare cu refinantarea asta plus alergatura.
Unde este logica domnule Mircea Mester in asta?

Daca mergem si mai departe si analizam piata de creditare din Romania o sa aflam cu stupoare ca nu creditarea in general a murit in anii de criza 2009 si 2010 ci creditarea aia cu buletinu’ catre populatia cu venituri medii si cu risc mare, nu creditarea catre persoane valide din punct de vedere fiscal, care au un grad de risc mic. Adica exact creditele despre care vorbesc eu, alea la produse gen televizor si masina de spalat. Alea care nu au cum sa fie pe o durata mai mare de 5 ani pentru ca nu s-au facut de catre banci. Lumea a luat televizor in 24 rate, laptop in 12 rate, masina de spalat in 18 rate, fier de calcat in 6 rate, samd. Creditele astea au fost de mult platite iar acum refinantarea se adreseaza exact persoanelor care in ultimi 2-3 ani au reusit sa faca astfel de credite care datorita crizei au fost facute in niste conditii paguboase pentru clienti si acum cand piata incepe sa se miste, vor sa piarda cat mai putin si sa alerge cat mai putin, sa plateasca in loc de 3-4-10 rate, una singura, mai mica decat suma tuturor celorlalte. Si din aceste cauze adunate, logica domnului Mircea Mester cum ca “Un credit de #refinantare nu este avantajos pentru NIMENI din cauza diferenţelor de curs.” este total gresita. Iar eu sunt un prost pentru ca am indraznit sa-i atrag atentia ca greseste. Doar pentru ca in cazul dansului refinantarea nu este o solutie si probabil are frustrari din cauza unui credit pagubos pe care-l cara in carca si acum.

Pentru cei interesati, linkurile din discutie sunt mai jos:

Iar site-ul pentru generarea graficelor este acesta: http://www.cursbnr.ro/grafic-valute